Biserica satului este pomenită în actul de danie al lui Alexandru cel Bun către Mănăstirea Bistriţa, la 1428 ("biserica Berea", numele boierului care stăpânea satul în secolul al XlV-lea), dar atestare e din 1400, august 4, când Alexandru cel Bun dăruieşte satul lui Berea "boierului Nicula, care a slujit sfinţi răposaţilor părinţi" (voievodul Roman). Este menţionat şi hotarul satului "de la care este la Ciungi, din câmp drept la Moldova, drum la altă movila capătul ţărânei (ţarnei), de acolo drept la pârâul Negru, apoi pe pârau in sus, până la podul lui Dragomir brănişterul (pădurar, căci branişte înseamna pădure bătrână şi rară sau moşie domnească), de la acest pod drept la movilă, la marginea de sus a dumbrăvii (pădure tânără), apoi la margine în râul Moldova, la vale până în dreptul movilei care este la Ciungi la margine". Acesta îi este hotarul şi data actului este "piatra de temelie a satului, care s-a numit şi Bereva, după numele unui pârâu.

O altă denumire purtată în timp este cea de Miculeşti (după un anume Mihai) şi astfel îl întâlnim în actul prin care, la 1432 noiembrie 2, Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Dumitru Buhuşi, logofăt, a treia stăpânire asupra proprietăţilor sale pe pârâul Negru, satul Miculeşti ce se numeşte Trifeşti şi părţile lui de cumpărătură din satul Româneşti (langa Brănişteni) cu iaz şi mori şi la 1461 august, Ştefan cel Mare întăreşte lui Ivu Solca satul Miculeşti (Trifeşti) pe pârâul Negru.
Pe lângă satul Trifeşti a fost şi satul Scorţeni, întărit lui Mihai Popşa la 1407 martie 8 şi la 1632 satul este întărit logofătului Petrasco Başotă, a patra parte din sat, cumpărată de la vistiernicul Şteful Şoldan.

Prima apariţie a numelui “Trifeşti” este consemnată la 21 ianuarie 1588, într-un zapis de vânzare, când Grigore cumpără cu 75 de zloţi părţile de sat ale feciorului Stancăi din Roşiori. Apar ca martori Crimăţui şi Tolea din Trifeşti. Un document care vine în sprijinul acestei afirmaţii este cel prin care Alexandru Iliaş voievod întăreşte la 2 noiembrie 1632 boierului său Dumitru Buhuş logofăt al treilea „satul Niculeşti, ce se numeşte Trifeştii cu iaz şi cu mori la Pârâul Negru”.6 Dumitru Buhuş a murit la 1648, el fiind mare vistier în vremea lui Vasile Lupu.

Conform istoricului D. Ciurea, la 1675 satul Trifeşti făcea parte din ocolul cetăţii Târgu Neamţ.7 Este posibil, dacă avem în vedere că în ianuarie 1675 Dumitraşco Cantacuzino Vodă trimite o carte pârcălabilor de Neamţ, prin care îi informează că s-au plâns “oamenii din satele domniei mele Trifeşti pre voi zicând cum mergeţi cu gloata de descălecaţi acolo şi le faceţi multe cheltuiale şi asupriale şi e săraci de nu pot birui să plătească dabilele împărăteşti”

Nu se ştie cât timp satul Trifeşti a făcut parte din ocolul cetăţii Târgului Neamţ, dar la 17 aprilie 1742 era proprietatea banului Aristarho, la fel la 12 aprilie 1751, Aristarho ajungând între timp vel spătar. Informaţii despre satul Trifeşti aflăm şi din documentele realizate în timpul domniei lui Matei Ghica Vodă. Domnitorul arăta la 5 septembrie 1754 că Aristarho Hrisosculeu vel vistiernic a cerut să se aleagă „driapte ocini şi moşii ce are di pre moşul dumisali răpousatul Duca Vodă bătrânul, anume satul Trifeşti, cu toate alte hotară ca sânt la ţinutul Neamţului, unde iaste aşăzăria dumisale.”

Din recensămâmintele populaţiei realizate în anii 1772, 1773 şi 1774, satul Trifeşti, ţinutul Neamţ-Bistriţa, aflăm că moşia aparţinea banului Nicolae Ruset şi că existau 102 case12, aici având înţelesul de capi de familie.