May 27, 2017, 7:20 am
Home Personalitati de ieri si azi
Personalitati de ieri si astazi

 

Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a născut în 1633.  Viitorul cronicar, îşi face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, vorbind în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor '50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de stat.

Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala sa operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă ...dni". Letopiseţul este împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite "zaciale", şi cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea morţii lui Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa.

O altă operă costiniană este "Cronica Moldovei şi a Munteniei", scrisă în 1677. În cîteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane în Dacia, precum şi un şir de vestigii ale culturii materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul carpato-dunărean; prezintă date convingătoare cu privire la originea latino-romanică a limbii materne, se opreşte succint la legenda despre Dragoş, la credinţele şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie ţinuturile, rîurile şi oraşele Ţării Moldovei.

În timpul prizonieratului în Polonia, M. Costin scrie "Poiema polonă" în versuri (limba poloneză), în care proslăveşte originea romană a poporului său, deplînge soarta grea a contemporanilor săi sub dominaţie turcilor, exprimîndu-şi încrederea că vor fi în stare să izbîndească în lupta pentru libertate cu ajutorul regelui polon.

În ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor". Opera contstă din 17 capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile moldovenilor etc. Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea nobilă romană a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, epigrafice, numismatice şi etnografice.

Biografie

În 1956 începe cursurile gimnaziale la şcoala din Sofroceşti, iar în 1960 urmează cursuri de muzică sub îndrumarea dirijorului corului Episcopiei Romanului, Dumitru Teofănescu. În 1963 intră prin examen de admitere la Liceul nr.1, azi Roman Vodă, fiind absolvent al promoţiei 1967. În 1968 intră la Institutul Silvic de trei ani de la Bucureşti, iar în 1972 este încorporat la trupele de geniu după ce făcuse instruirea de 30 zile la divizia Tudor Vladimirescu din Bucureşti la artilerie, din această experienţă născîndu-se romanul Arme şi lopeţi. În 2000 este licenţiat în marketing cu profesori de la Universitatea din Bucureşti, în sesiunea Universităţii de la Bacău.

Distincţii

  • În 2009 primeşte titlul de Cetăţean de onoare al comunei Trifeşti, odată cu împlinirea vârstei de 60 de ani
  • Cavaler al Literaturii Române
  • 1977 - Primeşte Premiul pentru proză acordat la Salonul Dragosloveni de Revista noastră editată de Petrache Dima.
  • 1999 - Cetăţean de onoare al oraşului Panciu.
  • 2000 - Diplomă de excelenţă de la Festivalul Grigore Hagiu din Galaţi.
  • 2002 - Diplomă de la Curtea Papală a lui Paul Ioan.
  • 2003 - Diplomă de onoare acordată de Academia Orient Occident în cadrul festivalului internaţional Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş
  • 2004 - Asociaţia Presei Literare îi acorda diplomă pentru promovarea culturii române prin revista Oglinda literară înmânată personal de acad. Romul Munteanu.
  • 2004 - Diploma de omul anului dată de Institutul Biografic american
  • 2004 - Diplomă de Excelenţă al Fundaţiei Dumitru Bolintineanu prin revista Sud pentru Oglinda Literară
  • 2005 - Diploma Festivalului Naţional de Poezie „Avangarda 22 – Premiul I” şi premiul filialei Bacău al Uniunii Scriitorilor din România pentru cea mai bună revistă literară şi de cultură a anului.
  • 2006 - Diploma de onoare a Primăriei oraşului Panciu. Primăria oraşului Mărăşeşti îi decernează titlul de scriitor de onoare al oraşului.
  • 2007 - Premiul pentru proză acordat de Academia Internaţională Mihai Eminescu sub semnătura domnului preşedinte de juriu acad. Eugen Simion.
  • 2007 - Asociaţia pentru Literatură Română M. Kogălniceanu din Iaşi îi acordă Diplomă de excelenţă pentru promovarea literaturii scrise.
  • 2008 - Distincţia de excelenţă acordată revistei Oglinda Literară de Biblioteca judeţeană Duiliu Zamfirescu din municipiul Focşani.
  • 2008 - Academia Dacoromână îi acordă Premiul Mircea Eliade, iar revista Oglinda Literară şi Asociaţia Culturală Duiliu Zamfirescu primeşte premiul Ion Rotaru pentru literatură.
  • 2008 - Este înscris în ENCICLOPEDIA PERSONALITĂŢILOR DIN ROMÂNIA.
  • 2008 - Biblioteca V.A. Urechia din Galaţi îi acordă Diplomă de Excelenţă.
  • 2009 - Cetăţean de onoare al comunei Trifeşti, odată cu împlinirea vârstei de 60 de ani
  • 2009 - Festivalul Inter-Cultural România – Japonia îi acordă Diplomă de Excelenţă.
  • 2010 - Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Bacău pentru volumul Purtătorul de cruce.

Cărţi reprezentative

  • Arme şi lopeţi
  • Moartea şobolanului
  • Tarantula
  • Templul iubirii
  • Aesopicae
  • Purtătorul de cruce