May 27, 2017, 7:19 am
Home Istoric

n aceasta sectiune au fost preluate materiale din articolul "Trifesti, aspecte de istorie locala" publicat de prof. Toma Cosmina aici (http://scoalatrifestiistorie.blogspot.com/2009/03/trifesti-aspecte-de-istorie-locala.html) si din lucrarea lui Gheorghe Dorofte  Orizonturile Movilei Margineni , ed Alfa, Piatra Neamt, 2001

 Biserica satului este pomenită în actul de danie al lui Alexandru cel Bun către Mănăstirea Bistriţa, la 1428 ("biserica Berea", numele boierului care stăpânea satul în secolul al XlV-lea), dar atestare e din 1400, august 4, când Alexandru cel Bun dăruieşte satul lui Berea "boierului Nicula, care a slujit sfinţi răposaţilor părinţi" (voievodul Roman). Este menţionat şi hotarul satului "de la care este la Ciungi, din câmp drept la Moldova, drum la altă movila capătul ţărânei (ţarnei), de acolo drept la pârâul Negru, apoi pe pârau in sus, până la podul lui Dragomir brănişterul (pădurar, căci branişte înseamna pădure bătrână şi rară sau moşie domnească), de la acest pod drept la movilă, la marginea de sus a dumbrăvii (pădure tânără), apoi la margine în râul Moldova, la vale până în dreptul movilei care este la Ciungi la margine". Acesta îi este hotarul şi data actului este "piatra de temelie a satului, care s-a numit şi Bereva, după numele unui pârâu.

O altă denumire purtată în timp este cea de Miculeşti (după un anume Mihai) şi astfel îl întâlnim în actul prin care, la 1432 noiembrie 2, Alexandru Iliaş voievod întăreşte lui Dumitru Buhuşi, logofăt, a treia stăpânire asupra proprietăţilor sale pe pârâul Negru, satul Miculeşti ce se numeşte Trifeşti şi părţile lui de cumpărătură din satul Româneşti (langa Brănişteni) cu iaz şi mori şi la 1461 august, Ştefan cel Mare întăreşte lui Ivu Solca satul Miculeşti (Trifeşti) pe pârâul Negru.
Pe lângă satul Trifeşti a fost şi satul Scorţeni, întărit lui Mihai Popşa la 1407 martie 8 şi la 1632 satul este întărit logofătului Petrasco Başotă, a patra parte din sat, cumpărată de la vistiernicul Şteful Şoldan.

 

Prima apariţie a numelui “Trifeşti” este consemnată la 21 ianuarie 1588, într-un zapis de vânzare, când Grigore cumpără cu 75 de zloţi părţile de sat ale feciorului Stancăi din Roşiori. Apar ca martori Crimăţui şi Tolea din Trifeşti. Un document care vine în sprijinul acestei afirmaţii este cel prin care Alexandru Iliaş voievod întăreşte la 2 noiembrie 1632 boierului său Dumitru Buhuş logofăt al treilea „satul Niculeşti, ce se numeşte Trifeştii cu iaz şi cu mori la Pârâul Negru”.6 Dumitru Buhuş a murit la 1648, el fiind mare vistier în vremea lui Vasile Lupu.

 

Conform istoricului D. Ciurea, la 1675 satul Trifeşti făcea parte din ocolul cetăţii Târgu Neamţ.7 Este posibil, dacă avem în vedere că în ianuarie 1675 Dumitraşco Cantacuzino Vodă trimite o carte pârcălabilor de Neamţ, prin care îi informează că s-au plâns “oamenii din satele domniei mele Trifeşti pre voi zicând cum mergeţi cu gloata de descălecaţi acolo şi le faceţi multe cheltuiale şi asupriale şi e săraci de nu pot birui să plătească dabilele împărăteşti”

 

Nu se ştie cât timp satul Trifeşti a făcut parte din ocolul cetăţii Târgului Neamţ, dar la 17 aprilie 1742 era proprietatea banului Aristarho, la fel la 12 aprilie 1751, Aristarho ajungând între timp vel spătar. Informaţii despre satul Trifeşti aflăm şi din documentele realizate în timpul domniei lui Matei Ghica Vodă. Domnitorul arăta la 5 septembrie 1754 că Aristarho Hrisosculeu vel vistiernic a cerut să se aleagă „driapte ocini şi moşii ce are di pre moşul dumisali răpousatul Duca Vodă bătrânul, anume satul Trifeşti, cu toate alte hotară ca sânt la ţinutul Neamţului, unde iaste aşăzăria dumisale.”

 

Din recensămâmintele populaţiei realizate în anii 1772, 1773 şi 1774, satul Trifeşti, ţinutul Neamţ-Bistriţa, aflăm că moşia aparţinea banului Nicolae Ruset şi că existau 102 case12, aici având înţelesul de capi de familie.

 
Tot din documentele vremii, aflăm că la mijlocul sec. al XVIII-lea, moşia Trifeşti a fost cedată pe datorie lui Grigore al III-lea Alexandru Ghica, domn al Moldovei (1764 – 1767 şi 1774 – 1777).După uciderea acestuia, moşia Trifeşti a fost scoasă la mezat de către turci, iar la 6 februarie 1780 este cumpărată de Constantin Balş cu 14.550 lei14, acesta obţinând întăritura sultanului. Balş, noul stăpân al satului, devenit vel logofăt de Ţara de Jos, zideşte (1798) aici o biserică din piatră, în care se prăzmuieşte hramul Sfântului Ierarh Nicolae, fiind terminată la 15 august 1799. Tot el termină şi conacul început de Ghica lângă biserică, pe malul iazului. Din păcate ruinele conacului s-au păstrat până în 1973, planul acestei clădiri aflându-se la Arhivele Statului Piatra Neamţ.Constantin Balş a arendat moşia Trifeşti sărdarului Gheorghe Calinos, care renunţă la 18 februarie 1818 la contractul de arendă. Acesta revine asupra deciziei pentru că în 1821 tot el este arendaşul moşiei.
În 1820, pe asamblu, populaţia satului Trifeşti a crescut, ajungând la 274 capi de familie. Din documentele istoricului Teodor Codrescu, aflăm că logofătul Constantin Balş adunase o avere apreciabilă, pe care a împărţit-o copiilor săi, moşia Trifeşti revenindu-i fiului său, Costachi. Acesta era dator “a purta de grijă pentru biserica din Trifeşti.”


Acest sat se află pe pârul Brănişteni (de la Brănişteanu), afluent al pârâului Valea Neagră. Satul Brănişteni este contopit şi cu un alt sat (Bărboşi), iar astăzi poartă numele de Miron Costin. Prima atestare documentară este la 1400, august 4, când se pomeneşte de Dragomir Brănişteanu, un vechi stăpân al satului din secolul al XIV-lea. Apoi, la 1455, august 29, Petru Aron dă şi întăreşte satul lui Todor a lui Libădulce, ocinile lui, satele anume: Brănişteni, unde este curtea lui, Giuleşti, Schei, Bărboşi, Bisicureşti, Frăţeşti pe pârâul Negru, Măsteacănul pe pârâul Negru şi pe pârâul Neamţ (Ozana): Groşi, Moiseşti, Lisetul, Iubăneşti.

Satul Brănişteni a fost stăpânit, în partea a doua a secolului al XV-lea, de către Ieremia vistiernic, care în 1499 zideşte o biserică. In secolul al XVI-lea, satul a fost dat lui Ilie şi la alţii, iar în veacul al XVII-lea exista satul Berbeşti, care s-a unificat apoi cu Brănişteni.

Un alt sat inclus a fost Româneşti, al cărui nume îl poartă şi pârâul pe care s-a aflat satul, iar Româneşti vine de la domnitorul Roman, tatăl lui Alexandru cel Bun. A mai fost satul Movileni, în hotar cu Româneşti, inclus în satul Miron Costin.
în secolul al XVII-lea, satul era "în pâră" (în judecată) cu Cristei vornicu şi pe urma este întărit lui Nicoară Prăjescu şi fiului său Ionaşco.In partea a doua a secolului al XVII-lea, satul şi moşia erau ale lui Costin hatman, care a murit în Polonia şi cei şase copii ai lui au fost aduşi în ţară de către Iordache Cantacuzino. Dintre fii s-au remarcat Velicio şi cronicarul Miron, logofăt pe timpul domniei lui Constantin Cantemir.

 

Cronicarul Ion Neculce ne spune că un boier, Ilie Ţifescu (poreclit Frige-vacă), i-a spus lui Constantin Cantemir că o parte din boieri suni împotriva lui. Atunci el a trimis imediat slugile să-i aducă la curte. Printre acei boieri era şi vornicul Velicio (ginerele lui Toma Cantacuzino de Budeşti), care a fost închis, bătut şi, la îndemnul lui Iordache Rusăt vistiernic, a fost omorât. Apoi, tot la îndemnul vistiernicului Iordache, Miron Costin a fost luat de la curtea Bărboşi, de lângă Roman, şi dus la Roman de către vătavul Macrei, unde a fost decapitat, fără să fie vinovat, fiindcă el nu ştia de uneltirea celorlalţi boieri cu fratele său Velicio, mai ales că, tot atunci, lui Miron (om ajuns la 70 de ani) "îi murise giupâneasa". Miron Costin s-a rugat mult să fie dus la Iaşi, să se dezvinovăţească în faţa lui Vodă, dar Macrei om fără milă, 1-a decapitai. Feciorii lui Miron au fost închişi dimpreună cu alţi boieri care fuseseră la sultan să-l pârască pe Cantemir. Poarta turcească a dat ordin ca boierii închişi de Cantemir să nu fie omorâţi, însă domnitorul i-a pus sa plătească cheltuielile făcute la Poartă şi i-a iertat.

 

Un rezumat făcut de Mihai Costăchescu dupa urice (acte) şi scrisori moşii ale logofătului Miron Costin ce au rămas fiilor săi după moartea lui, vorbeşte de datorii ce urmau să se plătească cu moşiile avute şi arată: "Mării Sale Vodă a dat poruncă cu zapis părintelui Ghidion Mitropolitul să vândă moşiile cui a da bani la datoriile logofătului Miron şi a fiilor săi".